Traseu Montan, Vârful Gugu – 2012

Posted on Posted in Locale

21 – 23 Septembrie 2012

La jumătatea lunii septembrie ne găsim o gașcă de colegi și ne hotărâm să tragem o fugă până pe celebrul Vf. Gugu. Vârful este recunoscut în România prin diversele legende și fenomene supranaturale întâmplate în jurul său. Zis și făcut, plecăm spre Gugu.
Vineri (21.09.2012) plecăm de dimineață cu mașina de la un coleg spre barajul Gura Apelor. Ne întâlnim cu Cristi și fetele la Oțelu Roșu și fugim spre barajul Gura Apelor.

În jur de ora 10 am ajuns pe barajul lacului și am avut o supriză: unde este lacul? Doar o groapă imensă și o baltă…Facem o pauză de aproximativ 20 de minute unde încercăm să căutam semnal să dăm veste la parinți că am ajuns cu bine și de acolo nu mai avem semnal. De la baraj mai mergem 500 m și ajungem la bariera de la cabana silvică Gura Apelor unde și lăsăm mașinile. Pregătim rucsacii, ne îmbarcăm și fiecare începe să își zică amarul despre rucsacul propriu (ba e greu, ba e strâmb etc.)

Fiecare cu stilul propriu de a gasi semnalul

După 5 min de mers pe drumul forestier se face o potecă la dreapta și coborâm la lac, încercăm să tăiem cât mai mult și să traversăm râul Lapușnicul Mare că să ajungem pe drumul forestier care duce spre valea râului Lapușnicului Mic. Primim niște informații despre o punte făcută de muncitori și încercăm să traversăm râul pe acolo. Ajungem la punte și surpriză, doi brazi uzi, alunecoși trântiți peste râu. Am pierdut 1 oră căutând altă cale, dar până la urmă tot pe puntea muncitorilor am ajuns.
Cu chiu și vai, ajungem și pe drumul forestier Lapușnicul Mic și mergem aproximativ 4-5 km pănă la podul cu tuburi (este primul pod care traversează râul), traversam podul și imediat facem stanga. De aici mai parcurgem cam 3-4 km pe albia râului pe o cărare plină de vegetație (îți arată o monstră de junglă amazoniană) și urmăm marcajul roz (da e o culoare ciudată pentru un marcaj dar foarte vizibilă). După 3-4 km poteca cotește dreapta și intrăm în pădure. Prima jumătate de oră este destul de grea, fiindcă poteca urca destul de abrupt, aici reîncep înjurăturile asupra rucsacilor.
Traseul urcă șerpuit și noi ne mișcăm chiar foarte bine. După aproximativ 2,5 – 3 ore, simțim briza de gol alpin și într-un sfârșit am ieșit din pădure unde suntem întâmpinați de un câine ciobănesc cu chef de lătrat. Scăpăm de căine și dăm bot în bot cu refugiul.

Intrăm în refugiu, ne schimbăm rapid și începem mobilizarea. Tăiem rapid lemne, facem focul, mâncăm ceva, căutăm un izvor (izvorul teoretic este la 5 min de refugiu spre S dar era secat) și ne pregătim locul de dormit. Mai bem un încălzitor, mai râdem, povestim și punem țara la cale până un șoricel ne apare în refugiu. De atunci s-a instalat zona de carantină.

A doua zi de dimineață surpriză: când ieșim din refugiu, pătură de nori în Valea Lapușnicul Mic exact sub refugiu… superb! Rapid dăm trezirea, pregătim bagajul și fugim spre vârf. Traseul urcă spre șaua Branul unde găsim și apă (aproximativ 15 min de la refugiu). Ajunși în șaua Branul apare și în orizont și Retezatul, noi de aici cotim în stânga unde vedem un platou imens. Deja ne gândeam cam câte terenuri de fotbal încap aici. În stânga platoului găsim un curs de râu secat și hotărâm să urcam pe acolo.

Ieșim din cursul de râu și de aici ținem creasta. După câteva vârfuri apare și maiestosul Gugu. Încă puțin și ajungem pe el. În 15 min am ajuns și pe vârf. Priveliștea este incredibilă, suntem înconjurați de munți. Incredibil de frumos!
În vârf pierdem vremea, mâncăm, dormim, ne bronzăm și încercăm să ghicim munții care ne înconjoară. Nu am mai vrea să plecăm de aici dar suntem nevoiți să coborâm spre refugiu.

                 A doua zi de dimineață strângem lucrurile, curățăm refugiul și o luăm spre baraj. Ne pare rău să părăsim acest colț de rai dar promitem că ne vom întoarce. Ajunși la baraj plecăm spre Sarmisegetuza unde ne sărbătorim succesul acestei ture. Frumoasă îi viața de geograf!!
P.S.: Mulțumim voluntarilor care au ajutat la construcția acestui refugiu. Felicitari!

De la stânga la dreapta: Andrei, Max, Criss, Maria, Iulia, Bogdi și Ioana

Articol realizat de Andrei Slusarciuc